De ieri tot citesc un text pe blogul Femeia simpla si ma frec la ochi. Nu reusesc sa ma calmez, din contra. Am sa citez cateva randuri cu rugamintea sa mergeti sa cititi tot articolul:
"Situatie: 14 femei au fost agresate cu un briceag de catre un individ, la Iasi. In acest context, raspunsul specialistului la intrebarea “cum se pot apara femeile” este urmatorul:
“ Femeile trebuie sa stie cum se urca in lift si să nu ne napadeasca pe noi ca au fost violate. [...] Sa nu bata ca exploratorii in miez de noapte parcurile si sa vina apoi la adresa politiei c-au fost violate. [...] Comportamentul asta de lelita balcanica, din pacate, … aaaa … cu exceptia acestor victime care nu au dat dovada de el, este caracteristic pitipoancelor si ele devin victime pentru ca sunt victime de tip provocator, marea majoritate dintre ele.” " (Aveti si youtube cu declaratia)
Acuma, Domnul Tudorel, nu este un fitecine! Este o autoritate in materie de psihologie judiciara: "Profesor universitar doctor, psiholog criminalist (ex. colonel de politie - Sef al laboratorului psihologic de detectie a comportamentului simulat - Serviciul criminalistic - Politia Capitalei). "
DOMENIILE DE COMPETENTA:
investigatia comportamentelor simulate - "Lie Detector" - "Macchina de la verita" - Detectorul de minciuni;
psihanaliza crimei;
interogatoriul psihanalitic;
serial killers - profiler crime;
psihologie judiciara (martor, marturie, victima - agresor, act infractional, interogatoriu, etc.)
contributii pe terenul criminologiei, medicinii legale, tacticii criminalisticii si stiintelor penale.
STUDII - PREGATIRE
licentiat in psihologie;
licentiat in drept;
post universitar in stiinte penale - criminalistica;
doctor in psihologie judiciara;
specializat in laboratoarele de detectie a comportamentelor simulate: Rijeka, Split, Zagreb, Belgrad, etc.;
prim expert in tehnica poligraf; introduce pentru prima data in Romania tehnica poligraf; obtine primele succese si convinge conducerea I.G.P. - Institutul de Criminalistica de utilitatea si eficienta metodei;
selectioneaza, instruieste si antreneaza primii psihologi români - experti criminalisti - in aceasta redutabila si moderna linie de munca;
DATE culese de pe: http://www.psiho-crime.ro/
Ma sperie faptul ca e vocea autorizata a politiei si persoana care trebuie sa consilieze victimele violatorilor. Pe voi nu?
Violurile in Romania nu se petrec noaptea in luxuriantele parcuri cu vegetatie tip jungla -unde nici lumina lunii pline nu o zaresti- ci la lumina zilei in scari de bloc, lifturi, apartamente etc. Iar victimele sunt persoane obisnuite, nu neaparat domnisoare cu lamèuri pan la dunga chilotilor tanga. Si chiar daca ar fi asa nu are nimeni dreptul sa violeze o femeie pentru ca e imbracat-dezbracata. Violul nu e un drept al barbatului asupra femeii imbracate sumar, domnule politist. Este o crima.
Nu e normal sa ne uitam peste umar asa cum ne invata dl. Tudorel Butoi. Normal e sa nu ne fie frica sa mergem in parc, sa nu ne fie teama sa intram in casa scarii. Normal e ca violatorii sa nu fie lasati in libertate pentru ca nu sunt considerati "pericol social".
Dupa declaratia domniei sale sa nu ne mai miram ca foarte putine victime violate se duc "la adresa politiei". Pai la ce sa se duca? Sa afle ca au fost "victime de tip provocator"? Nu exista asa ceva. O victima e victima si-n curul gol. Un viol echivaleaza cu daramarea unei case. Prin implozie. E nevoie de rabdare, migala, cap si inima s-o faci la loc.
Si nu, nu e normal ca o autoritate de talia, gradul si functia dlui Butoi sa gandeasca si sa spuna public asemenea orori. O femeie violata este un om abuzat, infricosat, daramat care se sfieste sa ajunga la politie (de rusine si de jena!!!) din cauza barbatilor care gandesc balcanisme de genul "cateaua pana nu ridica coada..."
PS: Sunt sigura ca in Codul penal nu exista "provocare la viol". Insa incep sa am idee de ce violatorii romani au mentalitate de vatafi!
Common sense is not so common!
Wednesday, March 3, 2010
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
foarte bune explicatiile. eu am fost prea iritata ca sa mai pot sa le elaborez. bravo :) (cit despre calmat, pina nu-si cere scuze Butoi & 101 de organizatii si institutii asociate cu el, n-avem cum ne calma)
ReplyDeleteImi aminteste de filmul ala cu Jodie Foster si Kelly McGillis. O-ROA-RE!!
ReplyDeleteAveam 20 de ani, era toamna, dupa-amiaza pe la 5, eram imbracata sport-baieteste, ba mai si aratam ca un pustan zgribulit (cre' ca aveam 40'j de kile toata!) si am observat ca un tip cam dubios (nu la port, ci la atitudine) merge in spatele mele, de la statia de metrou pana acasa (zona considerata dintre cele bune in Bucuresti). Fraiera cum sunt, mi-am inhibat instictele care urlau ca e ceva in neregula cu individul, m-am decis ca e o pura concidenta: avem acelasi drum! Acelasi drum, pe aceeasi straduta, catre acelasi bloc, aceeasi scara ... si acelasi lift. Da, am fost suficient de stupida incat sa urc cu el in lift. Unicul lift in stare de functionare in blocul ala comunist, din pacate. Eu urcam la 8, el a zis 7. Tremuram un pic dar incepusem sa ma linistesc cand am vazut ca nimic nu se intampla.
ReplyDeleteIntre etajele 6 si 7, cand tocmai imi ziceam "ce proasta sunt ca mi-a fost frica de el, e inofensiv!" si ma pregateam sa zambesc ... a deschis brusc usile interioare de la lift. Evident, ascensorul s-a oprit intre etaje.
Inainte ca el sa formuleze o silaba m-am gandit instant "daca incearca cel mai mic gest, am o forfecuta de unghii in buzunarul de la rucsac, i-o bag in ochi si urlu cat ma tin rarunchii". Asta cu tot calmul de care dispuneam. Si cand el a inceput sa vorbeasca harait "Am cutit, daca tipi te tai pe fata!!!" eu deja eram cu mana pe forfecuta.
Cu o raceala in glas pe care nici eu nu mi-a recunosteam in posesie, i-am replicat "Te-as sfatui sa renunti. Am un briceag pe care il pot si eu folosi si pe care tin acum mana, nu mi-e frica de tine!" (i-am aratat ca sunt cu degetele pe ceva ascutit in geanta). "In plus, este ora la care oamenii vin de la lucru, imposibil sa nu ma auda cineva daca urlu. Eu raman cu o taietura pe fata cel mult, tu nu scapi viu, iar daca scapi, puscaria te mananca!". Ne-am privit in ochi, i-am sustinut privirea cu toata ura de care eram capabila in acel moment si ... a inchis frumusel usile, a pornit liftul, a iesit la 7, eu am ramas inauntru, am apasat 8 ... si dupa aia nu-mi mai amintesc. Cred ca toata ziua aia am fost in transa si-am plans de m-am zguduit.
Am avut noroc. Ca o pitipoanca-lelita ce eram ... desigur ca eu l-am incitat, cu blugii mei mult prea largi, geaca de fas ponosita si sapca trasa pe ochi! Lasam dara de feromoni in urma ... si probabil ca nici ora nu era tocmai potrivita pentru ca o domnisoara sa circule pe strazi in nasul bietilor violatori, normal ca l-am provocat!!!!
Grrrrrrrrrrr ....!!!!!
Tovarasul psiholog sa zica mersi ca n-a mancat inca bataie de la o lelita ca mine, da' oricum nu-l vad prea bine in viitorul apropiat.
ps See, I'm still here. :)
Asta e unul dintre motivele pentru care m-am decis sa parasesc tara (am o gramada de ele, nu asta e cel mai important, dar e prin top) - atitudinea organelor competente in fata unor chestii care ar trebui sa tina de drepturile omului... e strigator la cer. Ca exemplu, nu atat de dramatic ca si al Alinei, si eu la cam aceeasi varsta, acelasi ambalaj de pustan jigarit, mergeam spre casa cand am trecut pe langa doi indivizi probabil putin mai tineri decat mine. Din care cel mai aproape de mine m-a pipait si a inceput sa se hlizeasca. Eu am aplicat din reflez o miscare pe care o exersasem mintal de mult, i-am tras un sut in fluierul piciorului, si cand s-a aplecat de durere, i-am tras un genunchi in gura. Si gardianul public din apropiere care ne-a vazut... m-a luat pe mine la tabarca ca ce fac cu bietul om, ca s-a distrat si el nevinovat, ca nu mai are voie omul sa puna mana, ca sunt o catzea frigida si cate si mai cate... mie, in loc sa-l ia de urechi pe nesimtitul ala si sa-l invete ca nu se face asa ceva... Acelasi calapod ca al domnului Tudorel si a majoritatii care sunt ca si el... Aici mi-e bine si am respect, nu am auzit in 7 ani de zile nici macar o fluieratura nelalocul ei, nici la adresa mea si nici a altei persoane. Ever. Pe undeva, mie nu-mi place razbunarea, dar imi imaginez daca Tudorel asta ar avea o fata si ar veni acasa la tata sa se planga ce i-a facut un golan, oare nu si-ar schimba optica?! Oricum, e trist rau.
ReplyDeleteNu stiam declaratia, dar se incadreaza perfect in mentalitatea "organelor", victima e mereu de vina, femeia cand e batuta, a facut ea ceva sa merite, in viol a fost provocatoare, cand suntem furati nu am fost vigilenti, etc
ReplyDeleteCine l-a invatat psihologie pe tovarasul Tudorel??????????!!!!!!
ReplyDeleteEu nu o sa uit o seara de iarna cand eram la inceputul adolescentei: batai in rulourile de la ferestele care dau spre strada. Ridic storul sa vad cine e. (Uneori vecinii in loc sa sune la sonerie daca vedeau lumina preferau sa bata in rulou, stiau sigur ca le raspundem, soneria mai facea fite) Am ramas socata de imaginea vecinei mele: o fata alba ca ceara, parul ravasit, sange in jurul gurii,(am aflat apoi de la mama ca ii lipseau doi dinti) o voce transfigurata de teama, neputinta... Chema ajutor: s-au dus mama si tata afara, au cules-o de pe jos, aproape lesinase in fata ferestrei, nu ar mai fi ajuns acasa la 10m de noi. Fusese victima unui viol! O femeie casatorita, cu trei copii, mai mult decat decenta doar femeie ingrijita, cocheta. A fost vina ei insa ca a preferat sa treaca prin cimitir decat sa-l ocoleasca la ceas de seara. Culmea e ca tot cartierul traversa cimitirul pe aleea principala spre statia de tramvai de pe partea cealalta. Zi si noapte! Doar nu te astepti la atacuri de la morti. E putin lugubru dar cu vecina si familia ei, invitati fiind la aniversarea nepoatei lor ne-am intors acasa intr-o seara de iarna si inca am in memorie cea mai fantastica imagine hibernala: ninsoare in cimitir. O imensitate alba si tacuta, statui de ingeri imbracati in mantie de zapada. S-a dovedit ca nu trebuie sa ne fie frica de morti ci de vii! Adevaratele filme horror sunt cele cu vii nu cu mortii-vii.
De la intamplarea nefericita am evitat locul dupa lasarea serii si am avut mereu un sentiment ciudat, inexplicabil la adresa vecinei mele. Nu puteam sa-i spun ca-mi pare rau pentru ce i s-a intamplat. Aflase cumva tot cartierul dar nimeni nu vorbea....
Abia acum am reusit si eu sa citesc! Mi se pare incredibil, ce idiot!
ReplyDeleteDin fericire eu n-am fost niciodata atat de aproape de pericol, desi, hmmm, am patit o faza extrem de ciudata in Gara de Nord, cred ca erau indivizi implicati in traficul de persoane. Si era miezul zilei, iar eu purtam o geaca din aia de puf diforma si blugi, nimic incitant
Oare cat l-a costat pe domnul respectiv sirul de titluri?...
ReplyDelete