Mic ghid despre cum sa nu-ti pocneasca inima

Pentru ca vara asta inca se mai poarta movul Sof s-a decis sa fie trendy.

Maria Sa, MovCazatoarea:


Miercuri cand sa ies pe usa sa-mi vad de-ale mele tzâr, pâr telefonu':
-Veniti repede la gradinita ca a cazut Sof pe scari si am chemat salvarea!

ok. ma ia cu lesin, cu sudori, cu greata....daram tot pana gasesc un tricou uscat. alt tricou uscat. fug. nu stau la autobuz ca ma prind ca adrenalina imi da aripiiiiiiiiiiiii mai mult decat red bull. dupa care clachez si astept autobuzu'.
ajung. salvarea la poarta nino-nino. eu imi imaginam copilu' sfartecat in 10 bucati. oase rupte. capete rostogolindu-se pe trepte etc. Caci scara gradinitei e cum e mai rea: in spirala de la etajul 1 pana la parter si cu spatii-largi- intre trepte. Sofia incapea si printre trepte...deja o vedeam serpuind siroaie de sange spre parter. Trepte...multe! Intru in clasa ei- care e la parter- o vad pe canapea cu un asistent si doua surori medicale. Ma ia ala de-o parte imi zice ca e OK dar sa nu ma sperii ca vom merge la spital! Eu o vazusem deja ca e ok dr eu eram kaki. Educatoarea la fel. Batzaia de numa! Sofia intr-o plansoare si cu obrazul zdrelit de la ochi la ureche, vanata la ochi si in jurul gurii. Copiii incremeniti la masute. Incercau sa imbuce ceva. Unu avea ziua de nastere dar si prajiturelele erau speriate pe platou.
Plecam nino nino la spital. In salvare Sofia plange si plange:
-Nu mi-am terminat masaaaaaaaaaaaaaa! Nu mi-am mancat carnacioruuuuuuu'! astea deja erau semne de sanatate. Adica plangea Sof de foame in conditiile in care ea mananca -de obicei- cand plang eu:D
O vede o alta asistenta. O pipaie si-o cauta in urechi, ochi. Cica nu sangereaza pe dinauntru. Ceea ce mi-era clar din moment ce am vazut ca nu-si zdrelise nimic important. Apoi a venit o doctorita. A pipait-o si-a cautat-o iar in ochi si-n urechi. Tensiunea era buna. Umarul si genunchiul ok. Copilu' maraia speriat dar zice angelic lacramos uitandu-se la doctorita:
- Cand termini imi dai lolly pop?
- Absolut! La alegere!
A ales una roz:-)
Doctorita mi-a zis ca o sa se planga, insa, de durere de ureche pentru ca are un pic de infectie.

Ne-am intors la gradi s-o linistim pe Frau P. care era tot verde. Am recuperat cizmele de ploaie ale copilului (din viteza nu gaseam una si ne-au dat altele). Si am aflat ce s-a intamplat CU ADEVARAT:

In clasa lor au o casuta de lemn. Cu vreo cinci trepte pana sus. In timpul mesei Sof s-a dus la educatoare sa-i desfaca tipla de la un carnacior si s-a impiedicat de-un rucasac. Si-a aterizat cu fata de balustrada si prima treapta. Razant pe langa mana educatoarei. DACA mi-ar fi spus asa educatoare cea sperioasa nu mai aveam tensiunea pana la tavan si nici piele de gaina in varfu' capului timp de 48 de ore. DACA as fi fost rationala mi-as fi dat seama la telefon ca Sof plangea cu foc deci nu zacea in coma. DACA as fi fost rationala m-as fi calmat la intrarea pe porta gradinitei: daca era copilu' sfartecat nu mai stateau aia cu salvarea sa ma astepte pe mine. DACA as gasi aici extraveral as lua vreo saptamana...
In situatii d-astea nu faceti ca mine: cereti cat mai multe amanunte la telefon si cereti sa vorbiti cu copilul. Eventual si cu cei de la salvare daca is deja la fata locului. Oricum e traumatizant telefonul in sine nu tre sa mai faceti si scenarii macabre pana la destinatie. Mai ales daca aveti imaginatie:D

PS: e bine sa aveti la indemana o crema cu arnica!